Articol de mijloc de revista.... nerecomandat ;;)

Azi, mai mult ca niciodată, avem nevoie de unduirea dulce a unui concept numit folclor, acesta cuprinzând bătăile de inimă a celor care trăiesc pentru urmaşi. Pentru că Ecologia este o materie care studiază şi apără viaţa noastră şi a mediului înconjurător fiind o ştiinţă de dată recentă (specifică secolului XX), aş zice că folclorul este tot o ştiinţă care se ocupă cu studiul şi apărarea sufletului, pentru că tot ce se petrece în interior are efecte vizibile la exterior. Folclorul reuneşte o compoziţie ideală a multirelaţiilor om–natură–obiceiuri.
Petrova, geoagrafic, se află în Maramureş, dar psihologic în „Maramureşul Istoric”, şi peste tot ne mândrim cu acest lucru, nu degeaba judeţul nostru este denumit şi „sat primordial al Europei”, pentru că tezaurul folcloric deosebit a răzbătut din veacuri, descoperindu–se sau păstrându–se „aproape nealterat”, suferind infuzii dinspre împrejurimi, cu toate că „barba non facit filosofum” (lat. Barba nu te face filosof) sau mai cunoscut sub forma: „Haina nu–l face pe om” ştiind că „Omul sfinţeşte locul” sau chiar opusul celui de mai înainte: „Haina îl face pe om”, cum nu ştiu care e varianta corectă vă las pe voi să vă chinuiţi şi să decideţi; pentru că tema nu este „Comparaţie între expresii şi citate celebre” ci „Folclorul în Pătrova Maramureşului”, am să tălmăcesc un articol dintr–un cotiudian judeţean expus de fiul Petrovei şi totodată tatăl meu: Ilie Gherheş (acum eu sunt fiu al Petrovei sau nepot, dacă sunt fiu înseamnă că sunt frate cu tata).:-P :-D
Articolul începe cu o caracterizare a sufletului sau o oarecum o definiţie vagă zicând despre „acesta” că este „un sentiment (...) cu rădăcinile înmuiate în ineafabilul fiinţei umane” trebuie spus că pentru mine sufletul şi spiritul unei persoane înseamnă unul şi acelaşi lucru ca: „pepeni” şi „castraveţi”; „porodici” şi „roşie”; „pisoc” şi „nisip” sau mai bine diferenţa dintre „motan” şi „cotoi”, al doilea cuvând fiind întotdeauna mai apropiat sufletului de „pătrovean”, dar mai e şi banala mâncare din ouă amestecate pe la noi „mâncăruşă” transhumat din maghiară; mai întâlnită pe teritoriul României fiind întâlnită forma de „omletă” dar pe ici pe colo unde găseşti unguri găseşti şi varianta „ratotă”; tot ceea ce vroiam să înţelegeţi e că vrem – nu vrem, limba română suferă modificări de conţinut iremediabile, dar ne putem mândri că în situl Petrovei se vorbeşte „cel mai frumos grai românesc, nu eu am zis–o, alţii au facut–o înaintea mea, eu doar o repet pentru că sunt de acord cu această afirmaţie şi o susţin pentru a nu fi uitată.
În continuare din articol mai aflăm o credinţă a vechilor greci, aceea că: „oamenii pot gândi cu inima”, aceasta fiind introducerea la o relatare privind o echipă de filmare compusă din nemţi şi unguri, care aveau ca obiectiv refacerea „cărării” marelui savant al „muzicii şi armoniei între oameni”, fiind vorba de Bela Bartok, aceştia erau într–o „misiune de recunoaştere”, aflaţi în căutarea: horilor, bocetelor şi colinzilor, fiind descoperite şi înregistrate pe suport fonic de către marele muzician acum aproximativ un veac. Eu n–am fost prezent la întâlnirea acestora cu fii satelor: Ieud, Dragomireşti, Onceşti şi Petrova, dar cei care totuşi se aflau acolo au putut audia folclorul din împrejurul anului 1913. Dacă n–am fost nu am ce comenta dar tot articolul–dovadă susţine că doar „cântatul la mort” a rămas neschimbat” şi o mică parte din colinzi, celelalte suferind influenţe străine, vă daţi seama într–un secol de războaie globale....
...Mai departe fiind nesimnificativ, pentru articolul de faţă, vorbindu–se despre unele cântece ce şi–au schimbat autenticitatea şi aducându–se omagiu lui Bela Bartok, ca mai apoi mulţumind „noilor prieteni” pentru bunăvoinţa cu care le–au îngăduit să asculte, materialele de fonotecă, consemnând, mai apoi numele şi rolul fiecărui membru în cadrul grupului.
Toată lumea se întreabă, care este importanţa şi rostul folclorului, aceasta întrebare fiind şi cel mai important „punct pe ordinea de zi” a articolului de faţă şi la care trebuie să răspund :-D :-P.
Toată lumea, toţi intelectuali şi fruntaşii comunei afirmă (când au ocazia) că documentul acela datat în 1411, în care se aminteşte de Petrova (desigur sub un alt nume), recunoscut ca fiind „certificatul de naştere” al aşezării de pe malul râului Vişeu, eu aş zice că tezaurul folcloric petrovean reprezintă „cartea de identitate”.
Vă întrebaţi: „De ce cartea de identitate?”, eu zic: pentru că fără folclor Petrova reprezintă un simplu punct negru pe harta Maramureşului şi a României, obiceiurile , graiul şi cântările, precum şi stratificării societăţii în nemeşi şi porţieşi (încă păstrată), oferă uncitate şi identitate, certificate prin testament („cartea de istorie a Petrovei”), „căsătoria” fiind între oameni şi locul unde stau, sau casa şi moşia de domiciliu şi de unde nu se pot dezlipi cu uşurinţă, mergând peste mări şi ţări, nu de plăcere ci de nevoie, dar tot aici se întorc! Niciunde nu e mai bine ca acasă